Marea majoritatea a solicitanților de locuri de muncă nu se descurcă excepțional la primele interviuri la care sunt invitați. E cât se poate de normal. Participarea la un interviu e similară cu participarea la o competiție.

Imaginează-ți un concurs de patinaj artistic sau unul de dans sportiv. Concurenții se află pe gheață sau în ringul de dans. Notele puse de juriu stabilesc ierarhia și câștigătorii. La competiții căștigătorii sunt suiți pe podium și premiați iar cei care nu ajung pe podium rămân cu experiența participării la concurs.

Similar cu aceste competiții, participanții la un proces de selecție pentru angajare pot fi priviți drept concurenții de pe gheață sau din ringul de dans. Angajatorii și recrutorii sunt juriul. Ei pun notelele. Notele puse de juriu, de recrutori, stabilesc și în acest caz ierarhia și câștigătorii. Dar în cazul interviurilor de selecție premiul este semnarea contractului de angajare. Cei care nu sunt angajați rămân și ei doar cu experiența participării la încă un interviu, așa cum participanții la concursurile sportive rămân cu experiența participării la concurs.

Există însă o diferență între concursurile sportive și selecțiile pentru angajare. La concursuri competitorii își află notele și pot vedea inregistratrea concursului. Își dau astfel seama ce au greșit și ce trebuie îmunătățit în prestația lor. În consecință se pot astfel antrena pentru următoare competiție sporindu-și performanțele și șansele pentru premiere. Din păcate, în marea majoritate a cazurilor, la interviurile lipsite de succes solicitanții de locuri de muncă nu prea știu ce au geșit în fața recrutorilor. Poate intuiesc unele erori făcute, dar cu siguranță nu au imaginea de ansamblu pentru care angajarea le-a fost refuzată. Iar faptul că nu știu ce au de corectat poate fi frustrant. Sunt conștienți că dețin cunoștințele și au experiența necesară locului de muncă vizat dar totuși nu au fost selectați. Concurența pentru unele joburi poate fi de multe ori dură iar un feedack pentru un viitor interviu în vederea ocupării unei poziții similare poate fi extrem de util în atingerea scopului.

La prima vedere soluția e simplă: pentru a obține feedback nu trebuie decât să îl soliciți. La urma urmei îți închipui că angajatorii ar trebui să respecte un solicitant care încearcă să facă pași spre auto-îmbunătățire, nu-i așa?  Există însă motive pentru care managerii de resurse umane, recrutorii și angajatorii oferă rareori feedback candidaților. Hai să vedem care ar fi unele motive.

De ce unii recrutori și angajatori sunt reticenți să ofere feedback?

În primul rând, este important să înțelegi că angajatorii ezită să ofere feedback candidaților care nu vor fi angajați mai des decât celor care sunt selectați pentru angajare.

Cu cei selectați e simplu: te-am angajat așa că îți spun ce mi-a plăcut în cv-ul tău și ce m-a impresionat la interviu. Oferirea feedack-ului devine utilă pentru angajator: în felul ăsta i se cere noului angajat să se comporte în firmă în conformitate cu ceea ce a exprimat că poate face, atât prin cv cât și prin discuția din timpul interviului.

Cu cei respinși este mai dificil. O cauză o reprezintă răspunderea juridică. Indiferent de motivul pentru care un angajator respinge un candidat în favoarea altuia, dacă candidatul care  este respins percepe motivul pur și simplu ca fiind nedrept, acesta poate intenteta un proces companiei, să zicem un proces de discriminare. Asta ar putea crea costuri cu avocații, taxe judiciare și luni de judecată pentru demontarea acuzației aduse. În plus pot apărea daune uneori ireparabile aduse mărcii și imaginii angajatorului, asta doar pentru a-și dovedi nevinovăția. Adesea, este mai ușor să eviți acest risc păstrând confidențialitatea opiniilor recrutorilor.

Un alt motiv este resursa de timp. Un angajator sau recrutor poate fi implicat în activitatea de ocupare simultană a mai multor posturi în companie. În funcție de natura posturilor disponibile pot fi primite zeci, dacă nu chiar sute de cereri. Procesul de recrutare se poate întinde pe săptămâni bune de zile. Iar la sfărșit chiar și manageriii cu cele mai bune intenții în ajutarea candidaților vor oferi feedback numai dacă programul și volumul lor de muncă le permite acest lucru.

Cum să soliciți feedback în cazul în care nu ai fost angajat după interviu

Când soliciți feedback de la un angajator, calendarul este important. Solicitantul unui loc de muncă ar trebui să revină în termen de o zi (cel mult două) de la primirea refuzului angajării cu solicitarea de feedack. Astfel își va reafirma interesul și  se va asigura că interviul la care a participat este încă proaspăt în mintea recrutorului. De asemenea, funcție de modalitatea prin care le-a fost transmis refuzul, candidații ar trebui să răspundă utilizând aceeași metodă de comunicare prin care au primit refuzul (telefon sau e-mail).

Când soliciți feedback-ul de la angajator sau recrutor, nu ar trebui să întrebi niciodată de ce nu ai fost angajat. În schimb ar trebui să explici că dorești să îți îmbunătățești performanța în căutarea unui loc de muncă și că îți dorești să primești critici constructive. Apoi ar trebui să întrebi recrutorul dacă îți poate face recomandări cu ce ar trebui să îndrepți în modul în care te-ai prezentat la interviu sau ce cunoștințe ar fi bine să îți completezi. În esență vei cere recomandări cu privire la modalitatea de a-ți prezenta mai bine abilitățile și experiența pentru viitoarele aplicații la joburile disponibile.

Trebuie să închei într-o notă pozitivă

În cazul în care primești un răspuns prin e-mail de la un angajator sau recrutor care este dispus să ofere feedback cu privire la cererea sau interviul la care ai participat, ar trebui să răspunzi pozitiv și să ai mintea complet deschisă. Nu ar trebui să uiți  că angajatorii și recrutorii nu au nicio obligație să îți spună de ce nu ai fost angajat. Cei care oferă sugestii despre modul în care ți-ai putea îmbunătăți prezența la viitoarele interviuri au cu adevărat cel mai bune intenții.

În nici un caz nu ar trebui să discuți defensiv, justificativ sau să încerci să explici de ce ai dat un anumit răspuns care a fost considerat greșit. Explicația ta nu va schimba rezultatul deciziei de angajare și l-ar putea determina pe recrutor să regrete că a încercat să te ajute să înțelegi ce faci greșit în căutarea locului de muncă potrivit pentru tine. De asemenea, există întotdeauna șansa ca aplicantul ales pentru angajare în defavoarea ta să nu performeze sau chiar să nu accepte jobul. (La urma urmei și el participă la interviuri la mai multe companii și poate primește o ofertă mai bună de la alt angajator. În acest caz recrutorul va trebui să aleagă un al candidat care ai putea fi chiar tu.) Sau poate un job similar se eliberează în aceeași firmă în viitorul apropiat. Reacționând pozitiv la feedback-ul recrutorului și arătând apreciere pentru timpul său lași o portiță deschisă oportunităților viitoare oferite de aceeași companie.

O povestire de final

O întâmplare trăită de unul dintre colaboratorii mei poate fi un un exemplu pentru cele scrise mai sus.  L-am rugat pe respectivul colaborator să împărtășească experiența sa cu cititorii cv-online.ro și mi-a trimis următorul text:

“În 1996 m-am hotărât să aplic pentru un post de area sales manager pentru zona Moldovei. Compania care postase anunțul de angajare era la vremea respectivă una dintre cele mai puternice companii de FMCG din țară. Nu am să-i dau numele, însă pot spune că, printre altele, era atunci distribuitorul numărul 2 din România al produselor Colgate-Palmolive. Am trimis scrisoarea de intenție și cv-ul la adresa indicată în anunț și după trei săptămâni am primit prin poștă invitația de participare la interviu. Aveam deja un backgroud care arăta bine: doi ani munciți în occident, în Franța, și trei ani în departamentul de vânzări al unei multinaționale care își deschisese o filială în România. Mă așteptasem să fiu selectat pentru interviu pentru că eram conștient că cv-ul meu convinge. Eram sigur că voi primi jobul. M-am prezentat la interviu în ziua programată și am constatat că, numai în acea zi, mai erau programați încă 14 candidați pentru același job. Comisia de recrutare era formată din șase membri, trei de la compania angajatoare și trei specialiști de la firma de recrutare pe care o contractaseră pentru această selecție. Am considerat că m-am descurcat foarte ine la interviu. Din păcate după două săptămâni am primit o scrisoare de la compania de recrutare în care eram politicos informat că nu am fost selectat. Scrisoarea era semnată de un ofițer de recrutare, exact ăsta era termenul folosit. Din nou, nu am să-i pomenesc numele real, dar pentru ușurința povestirii am să folosesc un nume având aceleași inițiale, să spunem Tamara Ionescu. Scrisoarea conținea deci antetul companiei de recrutare și purta semnătura ofițer de recrutare Tamara Ionescu. Îți poți da seama că n-am fost deloc încântat de răspunsul primit, consideram că mă descurcasem foarte bine iar ceilalți candidați pe care îi întâlnisem în ziua interviului nu mă impresionaseră deloc. Pe scurt mă consideram mai bun decât oricre dintre ei și totuși nu fusesem selectat. Așa că a doua zi după primirea refuzului în scris, după ce mi-am mai limpezit mintea, am luat numărul de telefon din antetul scrisorii și am sunat la compania de recrutare. Am cerut-o pe doamna Tamara Ionescu și mi s-a făcut legătura. M-am prezentat, i-am explicat că sunt unul dintre candidații care nu areușit la interviu și am întrebat-o dacă acceptă să-mi aloce câteva minute ca să-mi spună ce aș putea face ca să primesc un job similar în viitor. După o clipă de ezitare mi-a răspuns: bine, vă aștept joi la ora 15.00 la noi la birou, în București. Mi-am aranjat programul așa încât în joia respectivă să pot fi în București și am ajuns la ea la ora stabilită. Întâlnirea a fost scurtă, nu a durat mai mult de cinci minute în care mi-a explicat câteva lucruri pentru care reprezentanții companiei angajatoare nu m-au preferat pe mine. Mi-a mai explicat și că unul dintre colegii ei, psiholog prin educație, a etichetat siguranța pe care am afișat-o eu la interviu drept aroganță ceea ce nu mă recomanda drept un partener bun pentru munca în echipă. I-am mulțumit pentru feedback și am plecat. Șase săptămâni mai târziu am fost surprins să primesc un telefon de la un domn care mi-a zis că reprezintă o companie de care nu auzisem niciodată și la care nu aplicasem: o companie care distribuia pe plan național numai produse de mercerie. Nici nu știam foarte bine ce reprezintă merceria. După ce am înțeles că este vorba de tot felul de fire, de la ață de papiotă până la la sfori, fire de melană sau de lână, am acceptat să merg la interviu – mai mult din curiozitate. Comisia de selecție a fost mai redusă de data aceasta. Era formată doar din trei persoane, dar surpriză pentru mine, una era exact Tamara Ionescu. La interviul care a urmat nu am mai făcut niciuna dintre greșelile pe care mi le descrisese chiar ea, în biroul din București. Așa că am primit postul de area sales manager pentru zona pe care o vizam, Moldova, și un pachet salarial și de bonusuri de performanță la care nici nu mă gândeam. Am lucrat apoi șase ani în vânzări pentru compania de mercerie respectivă.”

Concluzie:

Nu uita: dacă soliciți un post pentru care nu ai calificările și experiența necesare pentru performa cu succes, niciun feedback al recrutorului în ceea ce privește pregătirea interviului nu va schimba rezultatul angajării. Cu toate acestea, dacă ai nevoie doar de un pic de îndrumare în ceea ce privește eticheta interviului sau vrei să afli cum “să te vinzi” pentru un anumit job, câteva sfaturi utile din branșă ar putea fi tot ceea ce scurtează un proces de căutare de luni de zile a jobului dorit.  Mulți ar spune că ar trebui să te mulțumești cu refuzul primit. Eu îți sugerez faptul că nu ar trebui să te temi să ceri feedback recrutorilor sau angajatorilor după un refuz de angajare.